Ispită

întunericul îmi înghite autostrada soarelui
cu viteză ilegală
caut înfrigurată lumina dar
bricheta nu mai are gaz
fug înapoi în
gura căscată a trecutului
în muşuroi de cârtiţă
strig pe Tata
ghemuită
respiraţia lui îmi adie pletele
când dorm aşteaptă globulele mele

să alerge prin El
dar cărăruia e atât de şerpuită...