Când urc prin măreţia vieţii,
Purtând livezi de meri, povară,
Mi-e dor de albul dimineţii,
Aflat la capătul de scară.
Cu gând curat mai urc o treaptă
Din apa vieţii vreau sa sorb,
Lumina caldă mă aşteaptă
Să-mi vindece iar ochiul orb!
Atins de cruce-nvăţ Iubirea
Şi vindec răni de la picioare
Azi, porumbei aduc vestirea
Că salcia e toată-n floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu