miercuri, 20 aprilie 2011
Vibraţii
curge sevă de primăvară
cântecul buzelor
îmi despleteste mersul
iar eu miros a liliac
şi mă deschid ca o ladă de zestre
unde stă salba bunicii
peste cămaşa albă
uneori fluieri peste întuneric
vibraţiile rup pânza de păianjen
dezgolind intrări
pe care nu le-am văzut niciodată
atunci mă tem că odată intrat
te voi încuia iar tu
mă vei dezbrăca în frig
te cuprind în miezul încolţit
şi străpung crusta
unde au iernat dureri
din tine tresar lumini
în mine cresc aripi de fluture
te intreb incet
ştii cum înfloresc stelele?
Baba-oarba
am ştiut că am ieşit din labirint
peste tine cobora soarele
te-am găsit gol
buzele îţi erau arse
în mine se despica cerul
eu
legată la ochi
aşteptam vântul să îmi aducă cântecul
tu
cu urechi astupate
strigai silabe
destrămând ochiuri de pânză-
punte între nopţi
acum ştiu că în zori
din piept va curge dorul de lumină
am să te agăţ de sufletul meu-
ciutură
vom străbate cărări prin Bărăgan
Tabieturi
îţi aduc cafeaua
în cotlonul unde te-am ascuns
starea vremii
cursul valutar şi
inflaţia
stau lângă pliculeţul de zahăr
uneori îmi imchipui că mă îmbrăţişezi
atunci şterg lacrimile de sub ochelari
cu mâneca roasă
ai închis prezentul în cutele frunţii
iar linia vieţii stă curbată
pe coada ceştii de cafea
se scurg dâre de gânduri
ziarul cu ştiri matinale
aglomerează măsuţa unde nu încap flori
niciodată
dincolo de draperii ai ferestre zidite
doar eu
privesc lumea de pe trotuarul
din ochii tăi
Retro
are miros de fotografie alb-negru
foşnetul îmbracă umbre ascunse
în cutii cu flori presate
îmi descoşi anii
sărutându-mă
mi-ai adus bluza
în care au plesnit mugurii
încuiaţi în zâmbet ştrengăresc
se pare că ai păstrat-o
ascunsă în albumul personal
de clipe
în două culori
Anotimpul coacerii
Aripi de fluturi împrăştie polen pe ape curgătoare.
Uneori ating cu mâna voaluri din mătase,
acolo unde cerul vibrează îmbrăcat în petale.
Cutreier cutele unde ai zăvorât taina nectarului,
învăţ anotimpul coacerii...
Atins de cruce...
Purtând livezi de meri, povară,
Mi-e dor de albul dimineţii,
Aflat la capătul de scară.
Cu gând curat mai urc o treaptă
Din apa vieţii vreau sa sorb,
Lumina caldă mă aşteaptă
Să-mi vindece iar ochiul orb!
Atins de cruce-nvăţ Iubirea
Şi vindec răni de la picioare
Azi, porumbei aduc vestirea
Că salcia e toată-n floare.
Costum
prin oraşul cu storurile trase
te-am văzut într-un clopot de sticlă
scluptai gheaţă
costumul tău impecabil
îmi îmbrăca visele
în secunde furate
aşchii loveau pereţii iar eu
alunecam cu degetul
pe un traseu cu brumă
şi desenam flori de gheaţă
pentru rever
îţi ghiceam ridurile
ochii
tăcerea
buzele strivite
am învăţat fiecare muşchi
ghicit prin sacoul negru
în fiecare zi
priveam cum blocul de gheaţă se micşora
te-am găsit într-o dimineaţă
cu spatele la lumină
neobosit
tăiai aerul haotic
orb
vineri, 8 aprilie 2011
El... Ea...
degetul mare a scormonit
căptuşeala primăverii
până s-a rupt
acum caută papuci
mâine va începe sezonul estival
ea creşte iluzii în ghiveciul
primit ca dar de împăcare
udă zilnic seminţele
noaptea
mai aşeză o speranţă în calendar
poate mâine cresc frunze
miercuri, 6 aprilie 2011
Sunetul clapelor
lângă tine aşez iubirea
pe note înalte
în gând
ai văruit alb pe
sunetul clapelor
şi plâng
am umplut sacul
cu timp greu
cântărind nori de ploaie
de sub cerul tău
adorm un fulger
căzut la asfinţit
ţi-a retezat mânile
în drumul grăbit
caut feşe de mângâieri
pentru vorbe de ieri
respir încet din tine amintirea
şi tac
şi chem
şi-aştept...l
Fir de nisip
nu ştiu cum te-am pierdut
străluceai aşa frumos pe genunchi
erai firul meu de nisip şi
mă uitam pe furiş după fiecare pas
la cât de auriu erai
ca soarele
când mă odihneam
aplecam urechea
să îţi aud cântecul care ţi-l aminteai
din zbuciumul oceanului
eram singuri în
cuprinsul deşertului
noaptea te îmbrăţişam
ca în pântecul mamei
lacrimile de dor
erau lichidul amniotic
în care te scăldam
când ai tăcut
haosul s-a prăvălit peste mine
am vrut să încap în cuprinsul tău
să mă învelesc în lumină
nu ştiu când te-am pierdut...
Ispită
întunericul îmi înghite autostrada soarelui
cu viteză ilegală
caut înfrigurată lumina dar
bricheta nu mai are gaz
fug înapoi în
gura căscată a trecutului
în muşuroi de cârtiţă
strig pe Tata
ghemuită
respiraţia lui îmi adie pletele
când dorm aşteaptă globulele mele
să alerge prin El
dar cărăruia e atât de şerpuită...
Cântec
Refugiu inocent: Interioare: "în fiecare dimineaţă mă strig din tine deşi te găsesc lipit la încheietura mâinii mele stângi nu ştiu dacă gândul îţi păşeşte în urma parf..."
Mâine
am să ies din
floarea de lotus
goală
fără trecut
sânii vor chema
dorul
am să cânt
Doina uitării de
Noi
vom fi
Alfa şi Omega
închişi în
pântecul Universului
mâine
am să te nasc
Iubire
pe un portativ
marți, 5 aprilie 2011
Rod
Te-am purtat dintodeauna
fără să ştiu
acum te-am aflat
în lumină
însetată
căutam în deşărtaciune
am închis ochii obosită
atunci
izvoarele au curs
în mine
şi-am înflorit
din Tine
înainte de răsărit
toată noaptea am rostuit cuibul
unde îţi aduni osteneala zilelor
voiam să acopăr arşiţa şi furtunile
cu crengi de măslin
am pictat primăvara pe fereastră şi
ţi-am strecurat un bilet de dragoste
ca să-ţi fie cafeaua aromată
un amalgam de cuvinte
trecute prin soarele inimii
au ridicat norul
cu care ai acoperit
vârful muntelui şi
ţi-am redeşteptat sufletul ucis
am vrut să fiu atela care-ţi îndreaptă zborul
acum respir prima bătaie a aripilor libere
albă
floarea de regină a nopţii se închide
pe continentul tău e dimineaţă
eu voi adormi
am înserat.
Dans în lumina lunii
Am să păşesc, desculţă am să păşesc
în cercul unde aduni nisip încins sub urme de tălpi.
Şi-am să dansez în lumina lunii, goală de trecut -
tu adună-mă în scânteie, îmbrăcându-mă cu salbe de gânduri şoptite.
În ritm nocturn spuma mării modelează turnuri,
tu să aluneci în urma valului, iar şi iar...
Apoi lumineză altarul unde ţi-am pus pe furiş petale de nu-mă-uita
Dansul ciulinilor
Peste câmpia arsă
trec porumbei în zare
ciulinii se desprind
din matca scorojită
îmi sângeră iubirea
torente înspre mare
când strâng în aripi capul
şi floarea ofilită
Imi cântă vântul ud
prin frunze răvăşite
lipind de trup nisip
cu amintiri de tine
ce poale lungi şi grele
de doruri nesfârşite
pe rochia de bal
mi-ai agăţat, iubite!
Am mâna-ntinsă rece
de lutul ce m-apasă
în ochii mei fac cuiburi
un stol de lilieci
zălog mi-ai lăsat iarna
în curtea de acasă
şi dansul singuratic
al unui lup pe veci