miercuri, 20 aprilie 2011

Vibraţii

prin pâlnia cuvintelor tale
curge sevă de primăvară
cântecul buzelor
îmi despleteste mersul
iar eu miros a liliac
şi mă deschid ca o ladă de zestre
unde stă salba bunicii
peste cămaşa albă

uneori fluieri peste întuneric
vibraţiile rup pânza de păianjen
dezgolind intrări
pe care nu le-am văzut niciodată
atunci mă tem că odată intrat
te voi încuia iar tu
mă vei dezbrăca în frig

te cuprind în miezul încolţit
şi străpung crusta
unde au iernat dureri
din tine tresar lumini
în mine cresc aripi de fluture
te intreb incet
ştii cum înfloresc stelele?

Baba-oarba

când ţi-am auzit ţipătul
am ştiut că am ieşit din labirint
peste tine cobora soarele
te-am găsit gol
buzele îţi erau arse
în mine se despica cerul
eu
legată la ochi
aşteptam vântul să îmi aducă cântecul
tu
cu urechi astupate
strigai silabe
destrămând ochiuri de pânză-
punte între nopţi
acum ştiu că în zori
din piept va curge dorul de lumină
am să te agăţ de sufletul meu-
ciutură
vom străbate cărări prin Bărăgan

Tabieturi

în fiecare dimineaţă
îţi aduc cafeaua
în cotlonul unde te-am ascuns
starea vremii
cursul valutar şi
inflaţia
stau lângă pliculeţul de zahăr
uneori îmi imchipui că mă îmbrăţişezi
atunci şterg lacrimile de sub ochelari
cu mâneca roasă
ai închis prezentul în cutele frunţii
iar linia vieţii stă curbată
pe coada ceştii de cafea
se scurg dâre de gânduri
ziarul cu ştiri matinale
aglomerează măsuţa unde nu încap flori
niciodată
dincolo de draperii ai ferestre zidite
doar eu
privesc lumea de pe trotuarul
din ochii tăi

Retro

ziua aceasta
are miros de fotografie alb-negru
foşnetul îmbracă umbre ascunse
în cutii cu flori presate
îmi descoşi anii
sărutându-mă
mi-ai adus bluza
în care au plesnit mugurii
încuiaţi în zâmbet ştrengăresc
se pare că ai păstrat-o
ascunsă în albumul personal
de clipe
în două culori

Anotimpul coacerii

Avalanşe de gutui înfloriţi sparg gheaţa zilei de mâine.
Aripi de fluturi împrăştie polen pe ape curgătoare.
Uneori ating cu mâna voaluri din mătase,
acolo unde cerul vibrează îmbrăcat în petale.
Cutreier cutele unde ai zăvorât taina nectarului,

învăţ anotimpul coacerii...

Atins de cruce...

Când urc prin măreţia vieţii,
Purtând livezi de meri, povară,
Mi-e dor de albul dimineţii,
Aflat la capătul de scară.

Cu gând curat mai urc o treaptă
Din apa vieţii vreau sa sorb,
Lumina caldă mă aşteaptă
Să-mi vindece iar ochiul orb!

Atins de cruce-nvăţ Iubirea
Şi vindec răni de la picioare
Azi, porumbei aduc vestirea
Că salcia e toată-n floare.

Costum

grăbită
prin oraşul cu storurile trase
te-am văzut într-un clopot de sticlă
scluptai gheaţă
costumul tău impecabil
îmi îmbrăca visele
în secunde furate
aşchii loveau pereţii iar eu
alunecam cu degetul
pe un traseu cu brumă
şi desenam flori de gheaţă
pentru rever
îţi ghiceam ridurile
ochii
tăcerea
buzele strivite
am învăţat fiecare muşchi
ghicit prin sacoul negru
în fiecare zi
priveam cum blocul de gheaţă se micşora
te-am găsit într-o dimineaţă
cu spatele la lumină
neobosit
tăiai aerul haotic
orb