Dansul ciulinilor

Peste câmpia arsă
trec porumbei în zare
ciulinii se desprind
din matca scorojită
îmi sângeră iubirea
torente înspre mare
când strâng în aripi capul
şi floarea ofilită

Imi cântă vântul ud
prin frunze răvăşite
lipind de trup nisip
cu amintiri de tine
ce poale lungi şi grele
de doruri nesfârşite
pe rochia de bal
mi-ai agăţat, iubite!



Am mâna-ntinsă rece
de lutul ce m-apasă
în ochii mei fac cuiburi
un stol de lilieci
zălog mi-ai lăsat iarna
în curtea de acasă
şi dansul singuratic
al unui lup pe veci